h1

Jurnal Smila nr. 30. Beca’s Kitchen

február 7, 2016

E duminică. Până şi în munca de partid am făcut o pauză. Nici nu am gătit. Pe de o parte, pentru că mai am de mâncare, pe de altă parte pentru că am un obicei. Duminică mă duc la restaurant. E şi o plăcere, dar şi zi de studiu. Încerc să „fur” câte ceva din meniul restaurantelor bune. Azi m-am dus la Beca‘s Kitchen din Bucureşti. Vin aici cam o dată la două săptămâni. Beca‘s Kitchen are o cotă destul de bună la Trip Adviser (care mai nou mi se pare din ce în ce mai puţin relevant) şi pe bună dreptate. E un restaurant mic, dar cochet, aranjat cu fantezie şi bun gust.

Cu toate acestea la început am avut oarece rezervă faţă de Beca‘s Kitchen, deşi mâncarea este bună şi sănătoasă. Poate tocmai asta era problema mea. Prea sănătoasă. Beca‘s Kitchen promovează o tendinţă foarte bună, numită bucătărie de reformă, adică ingrediente bune, nimic congelat, nimic prăjit în ulei, legume făcute „al dente” să păstreze gustul şi calităţile. Eu m-am simţit uşor ofensat. Parcă îmi spuneau: bă ţărane, aici nu mănânci clisă cu ceapă ca acasă la tine, te civilizăm noi, dacă nu a făcut-o măta acasă! Iar mie nu-mi place când un restaurant se transformă într-un centru de educaţie civică. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt împotriva mâncărurilor sănătoase, dar cred că trebuie să avem un echilibru în toate. De exemplu la Beca‘s Kitchen humusul nu se serveşte cu lipie, ci cu pâine prăjită aproape ca un chips, care pune la grea încercare orice dantură. Asta deja e vecină cu blasfemie. Cu toate acestea nu am renunţat şi nici în continuare nu voi renunţa la Beca‘s Kitchen, pentru că sunt buni. Chiar foarte buni!

Atmosfera în restaurant e excelentă. Imediat te simţi acasă, muzica e bine aleasă. Se ascultă un radio pe internet, jazzradio.com care are mai multe canale pe diferite genuri, aici merge canalul numit Paris cafe cu chansonette despre care spunea poetul Ady Endre că sunt: fumurii, ciudate, triste, purpurii („füstösek, furcsák, búsak, bíborak”), cum nu se poate mai adecvat într-un astfel de local. Evident aici nu se organizează nunţi, botezuri şi alte evenimente de acest gen cu muzică asurzitoare, iar caracterul locului selectează şi clientela (nu sunt beţivi, nu auzi vociferări etc.). Obiectele din restaurant sunt cu mult gust şi sunt bine alese. Creează imaginea unei case de locuit, unde tu eşti un musafir drag.

Meniul. Nu sunt multe feluri şi acest lucru e bine. Înseamnă că totul este proaspăt, mâncărurile nu sunt scoase din congelator şi încălzite la microunde. Să vă feriţi de restaurante care oferă 70 de feluri de mâncăruri. În afară de faptul că lipsesc din meniul mâncăruri bune, dar considerate probabil nesănătoase, felurile sunt bine alese, dar totuşi nu-mi explic de ce nu este nici o mâncare făcută din carne de vită (de porc nu mai vorbesc). Altă menţiune critică este că dacă sunt puţine feluri, ceea ce este bine, atunci ar trebui schimbat meniul mai des (şi acum o lună şi ceva erau aceeaşi feluri de mâncare).

Servirea este exemplară. Chelneriţele şi proprietăreasa sunt foarte amabile şi serviabile. Nu sunt indiscrete, dar totdeauna vin, când e nevoie de ele şi te întreabă dacă ai fost sau nu mulţumit şi ce anume ar trebui îmbunătăţit. Se vede, că acest lucru nu fac formal. Chiar au nevoie de opiniile clienţilor, ceea ce denotă profesionalism.

Supa. Am mâncat supă cremă de mazăre cu mentă. A fost perfectă. Cremoasă, cu densitate optimă. Se simţea gustul proaspăt de mazăre, prin care puteai savura aromă de mentă. Bestial! Sigur o să mai mănânc.

Borsókrém leves

Creveţi cu legume. O altă capodoperă a la Beca‘s Kitchen. Creveţii erau curăţiţi (nu-mi place să mă murdăresc decojindu-le în timpul mâncării) şi prăjiţi la cuptor exact cât trebuie. Legumele erau tăiate julien şi făcute, bineînţeles al dente (dacă puneam un pic de apă pe ele, mai creşteau). Sigur, aşa trebuiau să fie, aşa era sănătos şi în armonie cu gustul creveţilor, dar… hai, să lăsăm.

rák

Desertul era tartă cu mere şi cu sos de vanilie. Recunosc, că la deserturi nu mă pricep, dar mie mi-a plăcut. Nu era excesiv de dulce, gustul de mere dăde „vioiciune” unui desert clasic, nimic de zis.

almás tálca vaniliával

Calificative (notarea este de la 1 la 10:

Ambianţă, atmosferă: 9-9,50.

Servirea: 9,50.

Mâncarea: 10 (credeţi-mă, greu dau punctajul maxim, dar nu am ce face).

Raport preţ/calitate: 8-8,50 (nu este un restaurant ieftin, dar merită banii).

Advertisements

Vélemény, hozzászólás?

Adatok megadása vagy bejelentkezés valamelyik ikonnal:

WordPress.com Logo

Hozzászólhat a WordPress.com felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Twitter kép

Hozzászólhat a Twitter felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Facebook kép

Hozzászólhat a Facebook felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Google+ kép

Hozzászólhat a Google+ felhasználói fiók használatával. Kilépés / Módosítás )

Kapcsolódás: %s

%d blogger ezt kedveli: