h1

Jurnal SMILA nr. 58. Zexe

március 18, 2016

Vai, nu sunt perfect. Printre altele, pentru că sunt subiectiv. De obicei nu-mi plac restaurantele „fiţoase”, cu chelneri îmbrăcaţi în uniforme, tras la patru ace, cu faţă de masă apretată, candelabre de criastal şi aşa mai departe. În astfel de locuri mă simt crispat, am complexe că nu cunosc bunele maniere, nu ştiu să mănânc, beau vin, deşi aş vrea bere, dar n-am curajul să comand (sunt proletar, ce să fac; parcă v-am mai spus), nu cunosc ceea ce înseamnă „etiquette”. Aşa că – văzând fotografiile de pe site-ul lor – mult timp am ezitat să mă duc la Restaurantul Zexe din Bucureşti. Meniul însă m-a convins, şi azi am spart gheaţa.

Deşi este un restaurant de lux, nu mi s-a părut de fiţe. Totul este făcut cu gust, elegant, dar nimic opulent. Este practic o terasă, cu acoperiş mobil (presupun). Are un stil boieresc în sens bun al cuvântului. Tablourile – nu ştiu dacă sunt originale sau copii şi nici cât valorează – dar sigur sunt în ton cu atmosfera localului. Aici te simţi în linişte şi siguranţă. Senzaţia e cu atât mai puternică, pentru că intrii din strada Icoanei, o stradă aglomerată şi circulată din centrul capitalei, treci printr-un coridor de douăzeci de metrii şi te trezeşti parcă cu o sută de ani înainte. Muzică de altă dată: romanţe, chansonette, cântece lăutăreşti în surdină să nu deranjeze discuţia la masă, mese frumos aranjate, chelneri respectuoşi.

Zahana

Servirea este exemplară. Chelnerii nu sunt indiscreţi, nu vor „să-ţi facă o fripturică, ca la mama acasă”, nu vor să te convingă să comanzi mai mult, decât vrei tu, dar totdeauna sunt acolo când ai nevoie de ei.

Meniul nu este foarte bogat (ceea ce este bun, am vorbit despre acest lucru la descrierea restaurantului Becas Kitchen) şi conţinea câteva lucruri speciale, care nu prea găseşti în alte locuri. Eu am comandat două dintre acestea.

Zahana_2

Jumări de somn. Până acum nu am găsit în Bucureşti. Trebuie să spun că în ceea ce priveşte această mâncare, sunt răsfăţat, pentru că am fost mai multe ori în Ungaria, la Szeged, unde am mâncat jumări de peşte absolut fenomenale. Nici aici nu erau răi, dar era mai mult carne, decât grăsime din peşte. Însă prezentarea, cu căţei de usturoi, cu care puteai unge pâinea prăjită servită alături, era excelentă.

Zahana_3

Supă clară de coadă de bou. Vă mai amintiţi de una din reţetele câştigătoare la concursul SMILA, a domnului Zalányi Sámuel? Asta era. A fost formidabil. Este adevărat că era făcută fără legume, însă gustul a fost absolut fantastic.

Zahana_4

Ceafă de porc mangaliţa cu fasole. Era practic o tocăniţă de fasole, însă corect pregătită (poate că un pic a fost mai sărată, decât trebuia, dar „de gustibus non discutandum”).

Zahana_5

Prăjitură cu trei feluri de ciocolată. La dulciuri nu prea mă pricep, însă mie mi-a plăcut foarte mult. Un gust cremos, nu prea dulce, care a echilibrat perfect felurile mâncate mai înainte.

Mai merită menţionat că restaurantul are un sortiment bogat de vinuri, dar şi de alte băuturi. De exemplu se găseşte Unicum (un digestiv extraordinar de bun) şi nu s-au uitat câş la mine, când am comandat bere Pilsner Urquelle.

Notare:

Ambianţă: 9,50;

Servire: 9,50;

Mâncare: jumări de somn – 9, supa – 10, ceafa de mangaliţă cu fasole – 9,50, desert – 9,50.

Raport preţ/calitate: 8 (un pic piperate sunt preţurile chiar şi faţă de calitatea lor foarte bună).

Reklámok

Vélemény, hozzászólás?

Adatok megadása vagy bejelentkezés valamelyik ikonnal:

WordPress.com Logo

Hozzászólhat a WordPress.com felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Google+ kép

Hozzászólhat a Google+ felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Twitter kép

Hozzászólhat a Twitter felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Facebook kép

Hozzászólhat a Facebook felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

w

Kapcsolódás: %s

%d blogger ezt kedveli: