Archive for 2016. április

h1

Jurnal SMILA nr. 67. Costiţa barbeque

április 30, 2016

Membrii de partid SMILA se pregătesc de sezonul grătarelor. M-au rugat să dau câteva indicaţii preţioase pentru ca să poate aborda principial subiectul. Aşa că am prelucrat în seminarul ideologic prepararea costiţei barbeque:

Ingrediente:

  • 500 gr. de costiţă de porc sau vită cu os;

  • 3 linguri de ketchup picant;

  • 3 linguri de sos wortchester;

  • 3 linguri de miere;

  • 250 ml. de bere;

  • o ceapă;

  • 4-5 căţei de usturoi;

  • 2 roşii;

  • sare, piper, chimen măcinat, foi de dafin.

Prepararea:

Într-un vas punem berea, ceapa tăiată grosier, roşiile, şi foi de dafin (2-3). Aşezăm în vas costiţele şi punem atâta apă încât să acopere (se poate un pic mai mult) şi punem la foc (dacă vrem să se facă mai repede, putem folosi vasul sub presiune). Până se face carnea, noi pregătim sosul barbeque. Amestecăm ketchup-ul, sosul wortchester şi mierea, condimentăm şi punem şi usturoiul tocat mărunt. Când carnea s-a fiert atât, încât putem roti osul în ea, atunci scoatem de pe foc, şi ungem fiecare parte cu sos barbeque. Zeama care a rămas (practic o supă de carne) strecurăm şi punem la congelator, va fi bun, când facem supe creme sau rizotto. Punem pe grătar carnea, doar pentru câteva minute, ca sosul să se caramelizeze pe carne după care putem servi. Ca garnitură recomand cartofi prăjiţi. Lângă costiţă merge un vin rose demisec sau o bere mai amăruie, cum ar fi Pilsner Urquelle sau Timişoreana brună.

IMG_0720[1]

P.S. Din păcate am uitat să fac fotografii despre fazele intermediare.

h1

Jurnal SMILA nr. 66. Supă cremă de morcovi, ghimbir şi chilli

április 29, 2016

Nu de mult am mâncat a supă cremă de morcovi, ţelină şi mere la un restaurant din Oradea. Nu a fost rău de loc, dar pentru gustul meu a fost prea dulce, ceea ce nu este de mirare din moment ce fiecare din ingrediente erau dulci. Atunci mi-am amintit că am mâncat o supă cremă de morcovi, ghimbir şi chilli la Beca’s Kitchen în Bucureşti, care mi-a plăcut mai mult, pentru că ghimbirul şi chilli au echilibrat gustul dulce al morcovului. Această a doua variantă am încercat să recreez şi eu acasă. Iată cum am procedat:

Ingrediente:

  • 500 gr. morcovi;
  • doi ghimbiri de mărime medie (eu am folosit trei şi a ieşit cam picant);
  • un ardei cilli (să verificăm şi dacă este prea iute, să folosim numai jumătate);
  • 500 ml de supă de carne;
  • o cutie de frişcă pentru gătit;
  • sare, piper, o idee de măghiran.

 

répalevesPrepararea:

Curăţim şi tăiem în bucăţi morcovii. Ardeiul chilli curăţim de sâmburi (ca să nu fie prea iute) şi tăiem mărunt. Ghimbirul răzuim pe răzătoare mică (dacă nu aveţi chef de răzuit, cum eu nu am avut, atunci puteţi folosi robotul de bucătărie). Punem supa de carne pe foc (poate să fie făcută din orice fel de carne, pui, vită sau porc, dar vă rog din nou, să nu folosiţi supă de carne făcută din plic sau din cutie, dacă nu aveţi supă preparată de voi, atunci mai bine folosiţi apă curată) şi punem în supa clocotită morcovii, ghimbirul şi ardeiul chilli. Lăsăm să fiarbă sub capac până morcovul devine „al dente”. Înainte de a lua de pe foc, punem condimentele. Dacă supa se scade foarte mult, mai putem să completăm ca supa crema să nu fie prea deasă. Atunci scoatem de pe foc şi mărunţim morcovii cu blenderul. După aceasta punem înapoi supa pe foc şi adăugăm treptat frişca pentru gătit. Este important ca să gustăm des, pentru a putea echilibra gustul în sensul să nu fie nici prea dulce, nici prea iute. Se serveşte cu crutoane. Şi bineînţeles să nu uitaţi că mai e nevoie şi de un pahar  de vin rose pentru bucătar.

répaleves1

h1

Jurnal SMILA 65. Nu salvez nimic!

április 21, 2016

Nu ştiu dacă aţi sesizat şi voi. De o vreme suntem permanent solicitaţi să salvăm ceva: Roşia Montana, Vama Veche, Delta Dunării, TVR-ul, mai nou Bucureştiul. Dar cine suntem noi ISU, Arafat sau ONU? Şi de ce trebuie să salvăm? Cine ameninţă Bucureştiul de exemplu şi cu ce? De la ce trebuie să salvăm? Şi chiar dacă ar exista un pericol, mai rămâne întrebarea filosofică. Dacă ceva nu este capabilă să existe, atunci prin salvarea doar prelungim agonia. Toate lucrurile în viaţa asta se nasc, trăiesc şi mor. Este riscant să intervii în circuitul naturii.

Pe de altă parte, dacă chiar trebuie salvat ceva, de ce noi trebuie să salvăm? Omenirea de mii de ani a descoperit diviziunea socială a muncii. Unii construiesc case, alţii fac maşini, alţii cântă şi sunt şi oameni care sunt plătiţi să administreze Delta, Roşia Montana, TVR-ul, Bucureştiul şi aşa mai departe. Eu ca profan, care nu sunt nici inginer, nici administrator, nici resuscitator, de ce trebuie eu să salvez ceva, orice în lumea asta, când sunt oameni calificaţi pentru aşa ceva.

Distinşi civili, şi politicieni. Pe mine să nu contaţi. Nu salvez nimic.

Salvator

h1

Jurnal SMILA nr. 64. Kavarma

április 19, 2016

Ne preocupă dezvoltarea relaţiilor internaţionale a SMILA. În acest scop azi am făcut o mâncare specific bulgărească şi anume: kavarma. Desigur nici nu aş fi eu, dacă nu aş fi suflat în această reţetă balcanică un pic de vânt de la Hortobágy, dar cred că aşa a ieşit mai bine. Iată reţeta.

Ingrediente:

  • două pulpe de pui (superioare şi inferioare);
  • doi cartofi;
  • doi morcovi;
  • in pătrunjel;
  • un sfert de ţelină;
  • 5-6 căţei de usturoi;
  • un ardei gras;
  • un ardei chilli;
  • 150 ml. vin rose sau alb;
  • o bucată mai mare de ghimbir (sau doi mai mici);
  • o ceapă mai mare;
  • 200 gr. roşii;
  • 200 gr. ciuperci;
  • 50 gr. de caşcaval;
  • patru ouă;
  • o linguriţă de ulei;
  • un pic de unt (cca. două linguriţe);
  • sare, piper, boia, cimbrişor, chimen, rozmarin.

IMG_0714

Prepararea

Tăiem ceapa şi usturoiul grosier. Călim ceapa şi usturoiul în ulei încins şi aşezăm pulpele în vas (în prealabil e bine să curăţim de piele şi să desprindem pulpa inferioară de cea superioară). Când carnea a schimbat culoarea pe ambele părţi punem vinul, după care umplem vasul cu atâta apă care să nu acoperă carnea în totalitate, ci doar trei sferturi. Punem capacul şi lăsăm să fiarbă (mai precis să se înăbuşească) carnea timp de aproximativ 10 minute, după care adăugăm morcovii şi pătrunjelul tăiaţi bucăţi. Tot atunci adăugăm şi ghimbirul răzuit pe răzătoarea cea mică.

IMG_0715

Acoperim din nou vasul (dacă este nevoie, mai completăm apa) şi mai lăsăm încă 10 minute, după care adăugăm cartofii tăiaţi cuburi. Peste încă 10 minute punem şi roşiile şi ciupercile tăiate (roşiile trebuie decojite) şi condimentele. Mai lăsăm 10 minute şi este gata, desigur trebuie gustat înainte să stingem focul.

IMG_0716

În patru vase termorezistente (eu nu am avut decât două) punem un pic de unt şi în fiecare punem câte o pulpă şi din legumele (zeama să strecurăm şi să punem separat, din ea putem face o supă bună, dacă mai adăugăm fidea). Peste pulpe şi legumele răzuim caşcaval, şi spargem câte un ou.

IMG_0717

Acoperim şi punem în cuptor preîncălzit la 180 de grade timp de aproximativ 10 minute (cât se fac ouăle). După aceea nu mai avem nevoie decât de un pahar de vin rose, care să bem după kavarma.

IMG_0718

h1

Jurnal SMILA nr. 63. Porchetta (aşa cum o fac eu)

április 16, 2016

Am avut un coleg secui în armată. Cred că era singurul care vorbea şi mai prost, româneşte decât mine. El când nu ştia un cuvânt românesc, atunci a încercat să inventeze, folosind regulile gramaticale cunoscute de el. Câteodată îi ieşea, dar de cele mai multe ori nu. Odată a vrut să spună „porcărie” şi a spus „porchetta”. Atunci încă nu ştiam că nici nu a făcut o greşeală atât de mare (el a caracterizat astfel mâncarea primită la prânz), pentru că porchetta ca fel de mâncare există. Practic este o carne umplută şi este foarte des întâlnită în nordul Italiei. Am încercat şi eu azi, desigur într-o variantă personală.

Ingrediente:

  • un kilogram de carne de porc;
  • 250 gr. de urdă (de fapt e mai bun o brânză sărată, dar eu din motive medicale nu pot mânca lucruri sărate, de aceea am folosit urda, pe numele ei de fată: ricotta);
  • 250 gr. de spanac;
  • o legătură de leurdă;
  • 1-2 ceapă (depinde de mărime);
  • 4-5 căţei de usturoi;
  • un morcov;
  • 400 gr. de ciuperci de pădure;
  • o chiflă;
  • un ardei gras;
  • puţin ulei;
  • sare, piper, chimen, cimbrişor, boia.

IMG_0705[1]

Prepararea:

Curăţăm şi tocăm mărunt ceapa, ardeiul, usturoiul şi leurda. Chifla punem în lapte (se poate şi în apă). Spălăm şi curăţăm de coadă spanacul, Tăiem în bucăţi morcovul.

IMG_0706[1]

Într-un vas încălzim apa şi fierbem morcovul până când devine „al dente”. Într-un alt vas călim ceapa pe ulei încins, adăugăm usturoiul, ardeiul şi la urmă ciupercii. Când legumele s-au înmuiat, adăugăm morcovul şi mărunţim totul cu blenderul. Adăugăm urda (ricotta) sau orice altă brânze care vă place şi chifla pe care mărunţim cu mâna. Punem condimentele (se pot folosi şi altele) şi amestecăm bine compoziţia.

 

Carnea tăiem longitudinal, dar având grijă ca să nu tăiem în două bucăţi, doar atât ca să putem deschide ca pe o carte. Batem puţin cu bătătorul, ca să se întinde şi punem la mijloc umplutura doar atât ca să putem acoperi. Restul umpluturii lăsăm la o parte. „Închidem cartea”, adică acoperim umplutura cu carne şi legăm cu patru sfori pachetul ca să nu se desfacă şi condimentăm şi carnea.

IMG_0710[1]

Bem un pahar de vin rose şi aşezăm porchetta într-un vas termorezistent, punem restul de umplutura alături şi punem în cuptorul preîncălzit la început la 180 de grade C. iar după o oră coborâm temperatura la 150 grade. Ţinem în cuptor trei ore.

IMG_0711[1]

După ce scoatem din cuptor şi am verificat carnea mai lăsăm să se odihnească cca. 15 minute, după care putem servi.

IMG_0713[1]

h1

Jurnal SMILA nr. 62. Habebimus saepem (vom avea gard)

április 6, 2016

Am convocat azi Comitetul Vexecutiv SMILA pentru a lua în dezbatere o problemă internaţională deosebit de importantă. Am aflat din presă, că guvernul maghiar a început pregătirile pentru ridicarea unui gard de sârmă ghimpată (mai exact de lamă) la graniţa româno-maghiară. Am cerut membrilor de conducere să analizeze acest demers din punct de vedere politic.

kerites1

După lungi dezbateri am ajuns la concluzia că trebuie să dăm un comunicat prin care să exprimăm entuziasmul şi ataşamentul nostru fierbinte la această iniţiativă. Gyuri a spus, că acest gard ne va lega definitiv cu ţara vecină şi prietenă şi că ar trebui să denumim Gardul prieteniei. La acest punct au fost mai multe propuneri, Józsi (e mai naţionalist un pic) a spus că gardul fiind din fier ar putea simboliza legătura de fier dintre România şi Ungaria, de aceea propune să denumim Gardul de Fier. Atunci s-a trezit şi Rézműves Winnetou şi a întrebat: „Ai spus de fer? Unde este?” Garda de Fier – a replicat Józsi (care nu prea le are cu genurile), la care Winnetou a plecat în pas alergător din sală.

Franciska a fost mai tehnocrată şi a propus ca să denumim aşa cum este şi anume gard de lamă pentru că lama este un animal foarte drăguţ şi are ochii albaştrii cum spune şi cântecul popular maghiar „Lám a szeme, lám a szeme sötétkék” În traducere: „Iată că ochii (ei) sunt albaştrii”. Până la urmă însă a fost adoptată propunerea mea şi anume: Întâlnire de gardul trei, care exprimă unificarea supremă a naţiunii maghiare prin gard. Va fii un gard viu, un gard uman de largă respiraţie europeană, am conchis eu în aplauzele şi ovaţiile Comitetului Vexecutiv.

În acest spirit de înflăcărare şi efervescenţă patriotică am închis şedinţă cu aceste cuvinte englezeşti: en garde, allez!

 

h1

Jurnal SMILA nr. 61. Puiul beţivan

április 4, 2016

Am ajuns mai târziu acasă şi mi-a fost foame. Neavând răbdare să fac o mâncare mai sofisticată, am făcut pui beţivan. Puiul beţivan este o rudă mai săracă a celebrului coc au vin redescoperit de Julia Child. Despre ea merită să vorbim odată mai mult, până atunci vă recomand să vă uitaţi – dacă nu cumva aţi văzut deja – filmul Julie & Julia cu Maryl Streep, este excelent. Apropo, o am şi reţetă de coc au vin şi vă promit că am să fac odată, dar azi nu am avut timp, aşa că am rămas la puiul beţivan.

Ingrediente:

  • 8 pulpe inferioare de pui (eu nu am avut decât şase, dar erau mai mari);

  • 7-8 căţei de usturoi;

  • 50 gr. slănină afumată;

  • 8 felii de bacon;

  • 250 ml. vin alb sec (eu am avut rose, pentru că puiului meu asta place);

  • 100 gr. de smântână;

  • sare, piper eventual un pic de cimbrişor sau rozmarin.

IMG_0699

Pregătire:

Pulpele le spălăm. Eu am curăţat şi de piele pentru că la acest fel de mâncare pielea nu se face crocant şi e mai mult deranjant, decât gustos, dar nu este obligatoriu. Cu cuţitul tăiem nişte buzunare în pulpe (patru la număr) şi în două buzunare punem câte o bucată mică de slănină, iar în celelalte două câte o jumătate dintr-un căţel de usturoi (sau şi mai puţin). Oricum şi slănina şi usturoiul trebuie „forjat” în formă de cui, altfel vor ieşi din buzunare. Punem condimentele (cu sarea trebuie avut grijă pentru că şi baconul este sărat). Pulpele astfel pregătite învelim în feliile de bacon şi punem într-un vas termorezistent.

IMG_0700

Turnăm vinul, acoperim vasul şi punem în cuptor preîncălzit la 180 grade C. După o oră descoperim vasul şi dacă avem ventilator în cuptorul electric, pornim şi mai ţinem în cuptor 20-25 de minute, după care scoatem, punem smântâna şi punem înapoi pentru încă zece minute să fiarbă împreună.

IMG_0702

Dacă avem frunze de pătrunjel putem să ornăm puiul (eu azi n-am avut şi mi-a fost lene să mai ies din casă). Ca garnitură, putem face cartofi pireu sau orez. Eu am făcut orez cu legume.

IMG_0703