Posts Tagged ‘mâncare’

h1

Jurnal SMILA nr. 59.Mâncare Mathioşka

március 20, 2016

Ieri a fost una din acele momente rare, când m-am gândit. La mâncare, bineînţeles. Am vrut să creez ceva original. Ca sursa de inspiraţie, am folosit o păpuşă Mathioşka. Vă mai amintiţi de aceste păpuşi, care intră unul în celălalt (în anii 70 aduceau din URSS cei care aveau norocul sau ghinionul să ajungă acolo, imediat după 90 eu am cumpărat unul din Republica Moldova, iar acuma se mai găsesc în magazinele de suveniruri în toată Europa, eventual în loc de o faţă drăguţă de fetiţă cu chipul lui Putin, Gorbaciov sau Snowden, depinde ce se poartă).

Am plecat de la o chiftea, pe care am vrut să învelesc în caşcaval, după care să acoper cu aluat de prăjitură dospită. Iată cum am procedat:

Mâncare Mathioşka

Ingrediente:

-400 gr. de chiftele (reţeta de chiftea mi se pare prea banală ca să redau aici şi sunt convins că cititorii mei sunt mai inteligenţi decât mine, şi ştiu foarte bine cum se face o chiftea; eu am folosit carne de vită, pentru că asta am avut în congelator, dar se poate şi din carne de porc sau pui şi am făcut în cuptor ca să nu miroase tot cartierul a chiftea);

-pentru garnitură: 400-500 gr. de salată de crudităţi (roşii cherry, salată verde, castraveţi, ceapă roşie, ridichi, sare, piper, ulei de măsline, oţet după gust);

-pentru cremă de caşcaval: 300 gr. de caşcaval (mai moale), 50 gr. de unt;

-pentru aluat: 500 gr. de făină, 100 ml. lapte, 250 gr. de smântână, un ou, 20 gr. drojdie (sau un plic, dacă folosim drojdie uscată), un plic praf de copt, sare şi un ou pentru ungere.

Mathioska_1

Pregătirea: Prima dată facem aluatul, amestecând ingredientele şi frământând, până obţinem un aluat nici prea tare, nici prea moale (putem verifica, apăsând uşor cu degetul, dacă aluatul revine la loc, înseamnă că este bun). Când e gata punem la dospit într-un loc cald, acoperit pentru cel puţin o oră. Între timp facem chiftelele. Până când chiftelele sunt în cuptor sau dacă le prăjiţi în mod clasic în ulei, atunci până când se răcesc, avem timp să pregătim salata, tocând şi amestecând ingredientele (bineînţeles, se poate folosi orice altceva, eu pe acestea le-am găsit la aprozarul din apropiere). După ce s-au răcit chiftelele, topim caşcavalul în unt, folosind metoda bain-marie, ca să nu se lipească caşcavalul de fundul vasului în care topim (şi aşa se va lipi un pic, dar dacă le spălăm imediat după folosire, se poate îndepărta uşor).

Mathioska_2

Amestecăm tot timpul. Când caşcavalul s-a topit luăm, chiftelele cu un scobitor şi rotim de câteva ori în caşcaval, ca să se facă un strat de caşcaval deasupra lui. Atenţie, să nu lăsăm mult caşcaval pe chiftele, pentru că se va scurge în cuptor prin aluat (eu aşa am păţit cu câteva). Până când se răcesc chiftelele cu strat de caşcaval bem un pahar de vin rose şi întindem aluatul cam la 1,5 mm. grosime.

Mathioska_3

Cu ajutorul unui pahar mai mare, sau dacă avem inele special excitate pentru a rupe bucăţi în formă de cerc din aluat, atunci cu mărimea cea mai mare dintre acestea, să tăiem aluatul şi în fiecare cerculeţ să învelim o chiftea cu caşcaval (dacă nu încape, să completăm aluatul din ce a rămas după ruperea cerculeţelor). Chiftelele astfel împachetate să punem într-o tavă căptuşită cu hârtie de copt, ungem cu un ou bătut în prealabil, şi să punem la cuptor la 180 gr. C. (în cazul cuptoarelor cu gaz la nivelul 3) pentru 45 de minute (dar nu strică, dacă verificăm după o jumătate de oră prin metoda scobitoarei).

Mathioska_4

Servim alături de salata (se poate şi cu altă garnitură, dar mie mi s-a părut că având aluat în ea, această mâncare nu mai merge cu cartofi sau paste, eventual orez sau legume la grătar; vedeţi Dvs.).

kötő

Reklámok
h1

Jurnl SMILA nr. 32. Am intrat în Parlament!

február 9, 2016

Dragi cititori! (Sper că simţiţi solemnitatea mesajului care urmează, chiar din primele cuvinte, legaţi-vă centurile, pentru că urmează o veste mare.) Voi, care aţi muncit, aţi suferit împreună cu mine timp de 31 de episoade ale partidului; voi, care atunci, când a fost greu (s-a ars răntaşul sau a sărit muştarul) nu aţi pierdut nădejdea; voi, care neclintit, neatârnat, nestrănutat sau nestrămutat sau cum se mai spune, voi, care aţi crezut, aţi ştiut, aţi făcut; voi, a căror iubirea de ţară a fost un zid (construit de Baiazidaru)… Iată că a venit sărbătoarea şi în strada noastră. Sunteţi făptaşi şi martori ai unui eveniment pentru care epitetul de istoric mi se pare un diminutiv banal. Doar cosmologia are vocabular pentru a exprima măreţia şi importanţa evenimentului de azi. Pentru că azi, dragi cititori, cu 10 luni înainte de alegeri PILA şi implicit SMILA – prin vicepreşedinte autoales al său – a intrat în parlament. Evenimentul poate fi comparat cu performanţa lui Ivan Gorciev, care la nici 21 ani a câştigat premiul Nobel pentru fizică. Această întâmplare a fost descris de scriitorul Rejtő Jenő astfel: „Ivan Gorciev, matelot pe vaporul de transport mărfuri Rangoon nici 21 de ani nu a avut când a câştigat premiul Nobel pentru fizică. Obţinerea unui premiu de asemenea importanţă ştiinţifică la tinereţe pe care am putea-o numi poetică este o performanţă nemaiîntâlnit de extraordinară, chiar şi atunci dacă în faţa unora poate părea un defect de frumuseţe faptul că Ivan Gorciev a câştigat premiul Nobel la jocul de cărţi, numit macao, de la profesorul Noah Bertinus căreia această distincţie a fost înmânată cu două zile mai devreme de către regele Suediei la Stockholm., dar cei care caută nod în papură nu contează, esenţa este importantă şi anume că da, Ivan Gorciev la 21 de ani a câştigat premiul Nobel.” (Rejtő Jenő alias P. Howard: A tizennégy karátos autó /= Maşina de paisprezece carate) Astfel şi SMILA a intrat în parlament, chiar dacă în faţa unora poate părea un defect de frumuseţe, că nu tot partidul, ci numai preşedintele său şi nu prin alegeri ci prin uşa de la S2 (subsol 2) unde intră ziariştii pentru a lua interviuri.

Deci azi am fost la parlament. Am căutat pe politicianul Cutare pentru un interviu despre o problemă naţională la care nu mai amintesc (doar am predat materialul, de ce dracu să mă mai preocupe). Înainte desigur l-am sunat. A spus că îmi dă o declaraţie. Dar nici nu ştiţi despre ce e vorba, zic eu. Nici nu mă interesează, zice el. Că el are declaraţie despre orice. Are un caiet cu declaraţii, şi de acolo poate să-mi citească de la încălzirea globală la visurile urşilor polari orice. Când am ajuns, el nu era. L-am sunat, zice că la comisie. Acolo sunt şi eu. Atunci la partid. A intervenit ceva important. Mă duc la partid. N-are rost, că merge la minister chiar acuşi, acuşi şi de acolo în teritoriu. Aşa că am cedat. Dar am găsit un alt deputat, care a spus lucruri interesante de exemplu: vedeţi şi dvs., asta este România, trebuie o schimbare, o altă atitudine, e bai cu mentalitatea noastră, nu-i uşor, trebuie determinare, el spune asta de mult, din păcate şi Guvernul… dar nici Opoziţia. Lămurit cu aceste explicaţii, am închis reportofonul şi m-am dus să mănânc.

Parlamenti kaja

N-ar fii trebuit. Restaurant mai prost decât în Senatul României încă nu am găsit în Bucureşti. E o cantină gen împinge tava, fără gust, cu spaţii mari, nefolosite, cu mobilier chicios. Servire nu există, dăcât în măsura că îţi dau în mână farfuria. Am ales friptură de viţel care era de fapt fiertură de vacă, ceea ce încă nu ar fii fost o tragedie, dacă nu se turna peste el bulion. Mult. Foarte mult. Şi mai mult. Totul avea gust de bulion care din motive numai de ei ştiute a fost şi acrită (sau s-a acrit singur văzând ce a ieşit din el). Condimentare ioc. Garnitură a fost cartofi pireu (cu apă din belşug). Dacă acolo ar trebui să mănânc, mai bine nu particip la alegeri, nu cumva să intru cu adevărat.

Notare

Ambianţa: 3.

Servirea: nu se poate nota.

Mâncarea 2 (da, cred că putea să fie şi mai prost, dar nu cu mult).

Raport calitate/preţ 4 (nu a fost scump, dar atât de prost că şi banii care am dat cred că erau mulţi).