Posts Tagged ‘SMILA’

h1

Jurnal SMILA nr. 77 Despre proteste

február 12, 2017

Vine Gyuri la partid înfrigurat, răguşit şi cu banderolă: rezist. Şi într-adevăr. A băut şase Unicum unu după celălalt şi a rezistat. Apoi vine şi Pista. Tot de la demonstraţie, dar de la celălalt. Că noi la SMILA suntem echidistanţi şi nu putem să ştim cine va câştiga şi e bine să avem oameni în fiecare tabere.

Începem şedinţa. Zice Gyuri că e rău. Au abrogat ordonanţă, au dat jos pe ministru, dar ăştia tot mai luptă să dea jos Guvernu’. „Pe ăştia nu-l satură nici Soros.”. Da’ de ce trebuie dat jos Guvernul? – întreb eu ca prostu’. Preventiv – zice Gyuri – nu cumva să facă ceva. Ce? (eu) Orice, nu contează.(el)

ittas

Eu nu sunt alcoolic. Alcoolicii merg la dezintoxicare, eu mă duc la distracţia

După aia spune Pista că e bine. E adevărat, că a fost înjurat, că are jachetă galbenă cu o dungă albastră (a primit de la suedezi să zicem ca donaţie încă în ’90, e adevărat că a trebuit să meargă după ea până la Stockholm) şi că are accent unguresc şi unu a spus că seamănă cu Soros, dar tot e bine, că avea unu o butelcuţă cu pălincă şi aşa s-au mai încălzit. Şi mâine trebuie să meargă înapoi.

Punctele de vedere fiind expuse, am trecut la redactarea comunicatului de presă: SMILA a luat act cu îngrijorare despre scăderea temperaturii în diferite pieţe ale capitalei, astfel nefiind asigurate condiţii optime pentru proteste. Totodată SMILA constată cu satisfacţie că frigul nu afectează calitatea băuturilor spirtoase.

Reklámok
h1

Jurnal SMILA nr. 17. Miruna

január 22, 2016

 

Era deja aproape seara. Toată lumea a plecat acasă de la sediul SMILA (na, e weekend e de înţeles). Şi eu eram pe picior de plecare, dar am mai vrut să şlefuiesc discursul meu pe care am să rostesc cu ocazia dezvelirii statuii lui Abafi Hozsánna (despre personalitatea ei o să vorbesc mai târziu). Aveam probleme cu frazele de întroducere care nu se legau (sunau aşa: „Stimaţi tovarăşi! V-aduc un salut călduros din partea Comitetului Central al SMILA şi al meu personal”, dar parcă mai lipsea ceva, ehh nu mai contează…), deci lucram la discurs, când a apărut ea. A bătut la uşă şi a intrat. Are păr castaniu, ochi căprui, faţa ei are formă de alună, simetrică, pielea creolă. Era îmbrăcată decent, dar totuşi avea ceva atrăgător în ea. Avea o geacă violet, purta pantaloni negrii, mulaţi pe corp şi avea o şapcă bordo. Era frumuşică, dar nu din cale afară.

Miruna

Am crezut că s-a rătăcit şi am spus, că taxele şi impozitele nu aici se plătesc, ci la clădirea de vis a vis, unde stau pensionarii la coadă la minus 16 grade. Zicea că nu a venit să plătească, ci să se angajeze. M-a surprins. Ea însă continua nestingherită. Spunea că a văzut că suntem un partid recent înfiinţat şi s-a gândit că poate avem nevoie de personal. Nu am vrut să par bădăran, mai ales că trebuie să avem grijă de imagine într-un an electoral (o să ardem noi pe cetăţean după alegeri) şi nu am făcut nici o grimasă. Am spus să stea jos şi să-mi spună ce pregătire are, unde a mai lucrat etc. Am aflat că Miruna e din Buzău (mă rog, de lângă Buzău, dar nu din Pleşcoi). Are bac-ul şi un curs de operator calculatoare (word, excel, power point). Ştie pe lângă română italiană şi engleză, asta pentru că a lucrat în Italia. Miruna mi s-a părut deschisă, sinceră şi realistă. Nu părea timidă, emoţionată, dar nici agresivă. Nu a încercat să mă „vrăjească”, dar ştia să pună în valoare cunoştinţele şi capacităţile (alea puţine pe care le avea). Am întrebat-o că ce a făcut în Italia, la care a spus… dar mai bine o las pe ea să vă spună:

„La început am fost chelneriţă într-un restaurant din Tivoli. A fost foarte greu. A trebuit să stau până noapte târziu, mai ajutam la căratul alimentelor în magazie şi pe deasupra trebuia să suport avansurile clienţilor băuţi. Am simţit că nu mai pot sta acolo şi am început să caut un alt loc de muncă. După două luni de căutări am găsit. M-am angajat la o firmă de construcţii din Roma. Am fost secretara personală a directorului. Era un job foarte bun, chiar dacă şi acolo trebuia să fac ore suplimentare. Dar nu a durat mult. Într-o zi a venit acţionarul principal a firmei. Un bătrânel de 75 de ani. Imediat am simţit că mă place, dar nu am răspuns cu nici un gest la zâmbetele lui. Atunci m-a chemat şi mi-a spus că îmi oferă triplul salariului de la firmă, dacă voi fi secretara lui. Sigur, imediat m-am gândit la ce vă gândiţi şi Dvs. Am spus că eu nu sunt o fată din acea categorie, la care el a spus că nici nu trebuie să fiu. Atunci, ce trebuie să fac? – am întrebat. Baie – spunea el. Cum adică baie? Eu fac baie în fiecare zi de două ori. Atunci mi-a explicat: El are un birou mare, în care este şi o mică piscină, ca să poate să se relaxeze, când e obosit. Eu acolo ar trebui să stau toată ziua în apă călduţă. El ar lucra şi m-ar admira din când în când. Atât, şi nimic mai mult. Deci aş fi un decor viu. Exact. Primul meu instinct a fost să-l refuz. După aceea am început să mă gândesc. Chiria la Roma e mare. Salariul meu abia ajunge pentru mine, foarte puţin pot trimite acasă pentru părinţii şi fraţii mei. Ce va fi, dacă refuz şi el se răzbună şi mă dă afară de la firmă? Până la urmă am acceptat, dar pentru o sumă şi mai mare, pe care bătrânul a acceptat fără să negocieze. Totul a fost aşa, cum mi-a spus. El lucra, eu stăteam în piscină. Din când în când m-a rugat să-i duc cafea, ceai sau prăjituri. Ştiam că sunt pretexte ca să-mi vadă corpul, dar mi-am spus că asta face parte din job. El nu a intrat în piscină decât foarte rar şi atunci s-a comportat civilizat. Timp de doi ani, cât am fost acolo nu m-a atins nici cu un deget. Mai rău a fost când a avut musafiri şi trebuia să mă prezint şi în faţa lor. La început a fost foarte greu să-mi înving pudoarea, dar am făcut-o. Însă după doi ani am plecat. Nici el nu a încercat să mă reţine. Ştia că de geaba făcea. Am plecat pentru că am simţit că încep să pierd respectul pentru sine. Îmi era ruşine să mă uit în oglindă. Nu ieşeam în oraş, nu am vrut să mă întâlnesc cu prietenele mele (alea puţine pe care le aveam) pentru că era greu să le ascund ce fac şi pentru câţi bani. Am rupt relaţia mea şi cu băiatul care-mi făcea curte. Am simţit că dacă mai stau acolo voi cădea în depresie. Am plecat şi am plecat şi din Italia ca să nu mai amintesc la acea perioadă. Şi acum sunt aici.”

De astă seara SMILA are un nou angajat.

h1

Jurnal SMILA (Secţia Maghiară a Partidului Intelectualilor Liber Angajaţi) nr. 8. Ghimbirul şi gândurile bune

január 11, 2016

Sunt preocupat de sănătatea membrilor de partid. Nu putem să ne prezentăm la alegeri cu o echipă bolnavă. Aşa că am cumpărat opt sute de kilograme de ghimbir, şi vre-o tonă de miere pentru că am citit pe facebook, că mierea în combinaţie cu ghimbirul este un medicament universal, ne vindecă de cancer, de osteoporoză şi de miopie. N-ar fi trebuit. Că a doua zi am citit pe site-ul cumsaneferimdevraci.ro că ghimbirul este otrava cea mai puternică din lume, iar în combinaţie cu mierea este comparabilă cu bomba de hidrogen. Nimeni nu ştie, dar site-ul a aflat, că nord-coreenii recent nu au detonat o bombă de hidrogen, ci au amestecat ghimbir răzuit cu miere şi efectul a fost la fel, dacă nu cumva şi mai grav. În spatele propagandei pentru ghimbir stă mafia ghimbirului, care pentru a creşte veniturile din vânzarea acestui plante e în stare să omoare milioane de oameni. Am aruncat ghimbirul şi am cumpărat 932 de kilograme de usturoi, un vagon de nucă de cocos şi tot atâta de coadă de peşte de sticlă, din care am făcut supă pentru că am citit pe site-ul ramainaturalromane.ro că asta e reţeta tinereţii veşnice şi vieţii fără de moarte, dar pentru a face efectul mai e nevoie de gânduri bune. Asta a fost mai problematic. Într-un partid cum să ai aşa ceva, dar pe perioada curei am suspendat şedinţele.

Természetgyógyászat

Acum suntem la spital. Dar e bine. Operaţiile – cel puţin o parte – au reuşit. În rest, numai gânduri bune. Vă salut. Mai revin… . Sper.

h1

Jurnal SMILA (Secţia Maghiară a Partidului Intelectualilor Liber Angajaţi) nr. 5.

január 8, 2016

Biroul de presă a Secţiei Maghiare al Partidului Intelectualilor Liber Angajaţi (SMILA) este împuternicit să dea publicităţii autointerviul preşedintelui SMILA acordat prestigiosului cotidian Atelierul de timp liber. Facem precizarea că pentru a expune ideile de o excepţională valoare teoretică şi practică, preşedintele SMILA a trebuit să realizeze un autointerviu, pentru că nici dracu nu a dorit să intervieveze pe el. Această ignoranţă – sperăm temporară – a mijloacelor de informare în masă a fost corectată de preşedintele nostru.

http://news.radioromania.eu/sanecunoastem.html