Jurnal SMILA nr. 20. Revoluţia Hamburgher

După ce domnul preşedinte PILA a pus pe picioare parteneriatul strategic cu Statele Unite (vezi aici), SMILA a trecut la adâncirea relaţiilor. Conform analizelor noastre interoperabilitatea funcţionează cel mai bine în domeniul gastronomic, aşa că SMILA – prin preşedintele ei – a făcut un gest diplomatic de o excepţională valoare şi a executat un hamburgher.

Hamburgher

Prima dată am mâncat hamburger în 1987 în piaţă de la Békéscsaba (în Ungaria), unde apariţia hamburgherului era un semn clar că socialismul (în varianta sovietică) nu mai are mult. Au apărut – acolo – mici întreprinzători, cu bodegi din tablă şi cu un aragaz. Lucrau de dimineaţa, până seara – doar erau capitalişti – făceau hot dog şi hamburgher (dar aveau şi cârnaţi şi bográcsos) şi eu am simţit că fiecare hamburgher este un cui în sicriul regimului. Hamburgherul pe care am mâncat acolo, era bun. Chiar foarte bun, deşi prietenul meu spunea cu dispreţ, că ăştia – capitaliştii – sunt nişte amatori. Nici măcar în filme nu au văzut un hamburgher adevărat, ce fac ei e o batjocură la adresa mâncării. „Să vezi tu un hamburgher la Mc Donald‘s!” Şi am văzut. Era mult, dar incomparabil mai prost decât hamburgherul făcut de „amatorii” în piaţa la Békéscsaba. Ulterior am constatat că hamburgherul poate fi bun, dar în nici un caz nu la Mc Donald‘s. Aşa, că am încercat şi eu.

Ingrediente

• 500 gr. de carne de vită tocată
• 6 chifle
• 500 gr. de cartofi
• 4-5 roşii
• 3 castraveţi
• o ceapă
• 200 gr. salată eisberg
• muştar
• ketchup
• sare, piper.

Pregătirea

Începem cu salata. Curăţăm şi tăiem roşiile, castraveţii, ceapa şi salata eisberg. Punem într-un bol, punem ulei de măsline şi oţet după gust şi amestecăm bine.

Continuăm cu carnea. Modelăm din carne discuri de mărime potrivită. Dacă avem un inel cum am eu este şi mai bine).

Să facem o mică gropiţă în mijlocul discului, pentru că la căldură carne se va dilata, şi nu am dori să se transforme într-o chiftea. Să punem pe grătar încins, dar la fel de bine se poate folosi şi tigaia cu teflon. Prăjim câteva minute pe ambele părţi. Înainte să punem pe grătar carnea nu trebuie condimentat cu nimic în afară de sare şi piper, pentru că oricum se arde. Dacă vreţi, puteţi amesteca ceva verdeaţă în carne, dar nu este obligatoriu.

 

Urmează cartofii prăjiţi pe care preparăm în stil clasic: prăjim în ulei (dacă nu vrem să facem miros neplăcut în bucătărie, putem prăji cartofii şi în cuptor, dar durează mai mult timp).

Tăiem chiflele în două şi prăjim un pic pe ambele părţi (se poate tot pe grătar sau în tigaie, în care am făcut carnea), aşezăm felia de carne între cele două părţi ale chiflei şi suntem gata. Muştarul şi ketchup-ul să servim separat, că nu putem ştii cui cât place din fiecare.

Trăiască prietenia româno-maghiaro-americană! Trăiască PILA! Trăiască SMILA! Ioa, şi poftă bună!